Cum gândesc vecinii mei?

Dimineaţă când m-am sculat, mă uit pe geam cum fac în fiecare dimineaţă, şi când mă uit la pervaz, plin de păr, mizerie, ceva de nedescris. Aştia se numesc vecini. Ieri vecina de la 4 scutura covoarele pe balcon. Adică stai! suntem în secolul 21 frate, există aspiratoare, există bări unde poţi să baţi covoarele plus alte mijloace. În blocul ăsta de când m-am născut, nu o fost o săptămână să nu se întâmple ceva. Când un om îşi lucră ceva în apartament, până noaptea la 12 bat, dau drumu la maşini de spălat, aspiră. Pe unii îi mai apucă şi cântatu pe la 11 noaptea, alţii zbiară de parcă numa ei ar fi în bloc. Să mă piş pe fatza voastră, de puturoşi şi nemernici ce sunteţi. Altcumva nu vă pot numii. Vecinii ăştia nu se gândesc că mai trăiesc încă 27 de familii în jurul lor. Mereţi în pizd'a mâne voastră afară şi bateţi covoarele. O vecină îşi spală covoarele pe casa scării, alteori când coboram scările, vecina de la 2 îmi scruma în cap, aştia mi's vecini. Pe aştia îi avem cu aştia defilăm.